Despre mine

De unde a început totul?

Dintr-o joacă. Cu un anunț postat pe OLX. Da, pe OLX : ) (I know, I know.) Inițial, desenul era mai degrabă predat pentru cine isi dorea un hobby. Am postat anunțul fără să mă gândesc foarte mult unde ar putea duce. Apoi, încet-încet, oamenii au început să mă contacteze pentru pregătirea pentru admitere. Și am zis da. Dar am vrut să fiu transparent încă de la început. Cu prima generație am fost foarte sincer: nu mai făcusem asta până atunci și nu puteam să le promit un rezultat pe care încă nu îl demonstrasem. Ei au fost de acord să aibă încredere în mine și pentru asta le sunt recunoscător. Fără ei, foarte probabil, nu aș fi ajuns aici. Shoutout: [Andreea, Mais, Razvan, Cristina, Sara, Diana, Andrei, Raisa, Daniel, Larisa]

În mintea mea exista și o regulă destul de simplă: dacă primul an nu reușea și nu intra nimeni de la mine, însemna că poate nu era pentru mine. Nu voiam să mi se încredințeze elevi cu speranțe și așteptări pe care eu să nu fiu capabil să le susțin.

Primul an a fost însă un succes. Aproximativ 85% dintre elevii mei au intrat. Și atunci am zis: this is the way.

De acolo, am început să perfecționez metoda. Și încă o fac. Pentru că nu cred că există o metodă perfectă, universal valabilă pentru toată lumea. Cred într-o pregătire cât mai reală, cât mai down to earth și, mai ales, personalizată. Și există un lucru de care sunt foarte mândru: nu am avut doi elevi care să deseneze la fel.

Poate că asta spune cel mai bine ce încerc să fac. Nu vreau să văd aceleași planșe multiplicate. Nu vreau ca elevii mei să ajungă să deseneze „ca mine”. Vreau să înțeleagă de ce fac ceea ce fac, să-și descopere propriul stil și să ajungă să se recunoască în ceea ce pun pe hârtie. La un moment dat, planșele lor devin o extensie a lor, nu a mea. Și, sincer, asta mă bucură enorm.

Dar cine sunt eu dincolo de predat?

Sunt student la UAUIM ( specializarea Arhitectura), designer de interior și pasionat de fotografie . Am experiență în proiectare de arhitectură (de la atelier) și am lucrat în cadrul unor birouri de arhitectură. Până acum am participat la trei concursuri de arhitectură ( mi-aș fi dorit să fie mai multe, dar au existat și situații care nu au depins neapărat de mine.)

Dar mă califică toate acestea ca fiind un profesor bun?

Nu. Și cred că este important să spun asta.

Am întâlnit profesori care au proiectat clădiri complexe, au avut rezultate excelente și au acumulat o experiență profesională impresionantă, dar care nu reușeau să explice altcuiva cum se construiește un design, de ce apare o anumită soluție sau de unde începe, de fapt, procesul de proiectare. La fel, am întâlnit profesori foarte tineri, pasionați și plini de idei, care poate nu au avut încă ocazia să proiecteze clădiri de mare anvergură, dar care știu să explice. Și, mai ales, nu păstrează informația doar pentru ei. O împart. Cred că aici este diferența. Pentru mine, un profesor bun nu este cel care știe cel mai mult, ci cel care reușește să transforme ceea ce știe în ceva ce poate fi înțeles de altcineva.

Ce încerc să construiesc aici?

Până acum, nu am avut un student care să plece de la pregătire cu sentimentul că a rămas în urmă, că nu a înțeles sau că nu a fost ascultat. Din contră. Încă țin legătura cu mulți dintre foștii mei elevi, iar cu o parte dintre ei continuăm să ne ajutăm reciproc și astăzi. Și cred că asta spune ceva. Nu vreau să formez studenți care se uită permanent unii la alții ca la niște adversari. Vreau să formez o comunitate. Un fel de ecosistem în care oamenii se ajută, își împărtășesc informațiile, își dau feedback și cresc împreună. Pentru că nu cred că pizma sau competiția permanentă duc undeva bine. Este obositor și, în cele din urmă, nesănătos să simți că trebuie să fii mereu mai bun decât cineva.

Și, până la urmă, dacă tot vorbim despre arhitectură, cred că acesta este unul dintre lucrurile pe care vreau să le construiesc: nu doar elevi care știu să deseneze, ci oameni care înțeleg ce fac, au încredere în propriile idei și nu uită că există loc pentru toată lumea.

60+

75%

Rata de promovabilitate

Studenti cu care am lucrat

Cine sunt?

O întrebare simplă. Sau poate o șansă de a descrie cine sunt.

Dar… cine sunt? Știm cu adevărat cine suntem?

Nu știu dacă am un răspuns foarte clar la întrebarea asta. Știu însă ce îmi place. Iar lucrurile pe care le ador sa le fac sunt să predau desen si sa desenez.

Și, sincer să fiu, dacă nu m-aș fi apucat de treaba asta acum câțiva ani, probabil că astăzi nu aș fi ajuns să o văd ca pe o vocație. Observ asta inclusiv în proiectarea de arhitectură. Ajungi la un anumit nivel de complexitate în care lucrurile încep să vină natural. Le vezi, le simți, iei decizii aproape instinctiv, acel gut feeling despre care vorbim atât de mult. Doar că, atunci când trebuie să explici altcuiva de ce ai făcut ceva și de unde a apărut ideea, lucrurile nu mai sunt chiar atât de simple.

Cred că faptul că am început să predau încă de „fraged” m-a ajutat enorm. Cu o doză destul de mare de inconștiență la început, am început să-mi construiesc propriul sistem. Am testat, am greșit, am schimbat, am simplificat și am învățat să traduc lucrurile pe care le făceam intuitiv într-un mod în care să poată fi înțelese și de altcineva. Iar astăzi, după câțiva ani în care l-am tot șlefuit, pot spune că am ajuns să construiesc o metodă prin care teoria desenului poate fi explicată concis, logic și, mai ales, adaptat persoanei din fața mea.